Muntele Templului
Muntele Templului (Har haBayīt - în ebraică, al-Ḥaram al-Sharīf - în arabă) este un loc sacru atât pentru credința iudaică, cât și pentru credința islamică. Muntele este situat în partea de est a Ierusalimului antic și este cunoscut și ca Muntele Moria (2 Cronici 3:1). Denumirea a fost folosită și în scrierile profeților Mica (3:12) și Ieremia (26:28) pentru a descrie muntele pe care a fost zidit Templul din Ierusalim.
În zona Muntelui Templului se pot vizita: Zidul Plângerii și tunelul Zidului de Vest, Cupola Stâncii, Moscheea Al-Aqsa, Institutul Templului, Poarta de Aur și cartierul evreiesc al Ierusalimului.
Cunoscut și ca Zidul de Vest, este un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului. Porțiunea vizibilă a zidului are 57 de metri și este situată în flancul vestic al Muntelui Templului. Acest zid este o porțiune din zidul de susținere construit în timpul renovărilor pe care Irod cel Mare le-a făcut pe Muntele Templului, ca parte a unui proiect de extindere a platoului pe care era situat Templul din Ierusalim. Cea mai mare parte din zid este încă îngropată, iar porțiunea vizibilă a zidului este mărginită actualmente de esplanada Zidului care este un loc special de rugăciune și reculegere. Cei care vizitează Zidul Plângerii obișnuiesc să așeze în crăpăturile zidului bilețele de hârtie care conțin rugăciuni.
La capătul sudic al Zidului de Vest se află Arcul lui Robinson, care împreună cu un șir de bolți, susțineau cândva scările care urcau de la stradă la Muntele Templului. Sub acest arc există o inscripție numită Piatra Isaia (marcată cu roșu pe imaginea de mai jos) care conține o parafrazare a textului din Isaia 66:14. Acest arc poartă numele celui care i-a descoperit rămășițele, celebrul savant biblic Edward Robinson (10 aprilie 1794 – 27 ianuarie 1863) cunoscut pentru opera sa magistrală, Biblical Researches in Palestine, prima lucrare majoră în geografia și arheologia biblică.
Din locul de rugăciune al Zidului Plângerii, de lângă Arcul lui Wilson, se poate intra în tunelul Zidului de Vest care continuă spre nord, pe sub actualul cartier musulman din Ierusalim, până la bazinul Struthion. Tunelul are aproximativ 300 de metri și permite vizitarea celei mai mari pietre de susținere a Zidului de Vest (se estimează că are o greutate de aproximativ 570 tone) și Poarta lui Warren, o poartă veche din timpul celui de-al Doilea Templu care ducea spre treptele de pe Muntele Templului, iar în zilele noastre fiind cel mai apropiat punct în care evreii se pot ruga lângă presupusul loc al Sfintei Sfintelor situat sub actuala Cupolă a Stâncii.
Cupola Stâncii este un sanctuar islamic renumit situat în centrul Muntelui Templului și un reper ușor de identificat după cupola aurită a acestui sanctuar. Este adesea confundată cu Moscheea Al-Aqsa pentru faptul că mulți folosesc termenul Al-Aqsa pentru întregul complex islamic de pe Muntele Templului. Cupola Stâncii a fost construită din ordinul califul Abd-al-Malik deasupra locului în care a fost construit Templul lui Solomon și mai târziu cel de-al Doilea Templu, construcția fiind finalizată cel mai probabil în jurul anul 691. Acest loc joacă un rol important pentru evrei în anticiparea unui proiect viitor centrat în jurul construirii celui de-al Treilea Templu în epoca mesianică.
Moscheea Al-Aqsa este situată pe peretele sudic al complexului și a fost construită inițial de califul Abd al-Malik sau de succesorul său al-Walid I. Distrusă de două cutremure, în anii 746 și 1033, este ulterior reconstruită de califul al-Zahir care i-a adus modificări și a decorat interiorul. Spre deosebire de Cupola Stâncii, care reflectă arhitectura clasică bizantină, Moscheea Al-Aqsa are o cupola de culoare argintie și este caracteristică arhitecturii islamice timpurii a secolului XI.
Institutul Templului este o organizație care se concentrează pe efortul de a înființa al Treilea Templu și este dedicat tuturor aspectelor poruncii divine pentru ca Israelul să construiască o casă pentru prezența lui Dumnezeu, Templul Sfânt, pe Muntele Moria din Ierusalim.
Institutul Templului are ca scop studiul ritualurilor și dezvoltarea obiectelor, a veșmintelor și a planurilor de construcție ale Templului, potrivite pentru utilizare imediată, în condițiile în care reconstrucția celui de-al Treilea Templu va fi oportună. Toate acestea pot fi vizitate într-un muzeu pe care această organizație îl deține.
Poarta de Aur, numită și Poarta Milei, este o poartă dublă, cu două fațade decorate, situată pe zidul de est al Muntelui Templului. Zidul estic a fost construit în mai multe perioade de timp, actuala poartă fiind amplasată deasupra arcului unei porți mai vechi (unii cred că este poarta pe care Isus obișnuia să intre în Ierusalim când venea de pe Muntele Măslinilor), iar stabilirea cu exactitate a perioadei din care datează actuala poartă este imposibilă, lucrările arheologice în această zonă fiind interzise. Poarta de Aur este o poartă închisă. Prima dată a fost închisă de musulmani în anul 810 și deschisă de cruciați în anul 1102, iar ulterior a fost închisă de otomani în anul 1541 și a rămas închisă până în zilele noastre. În tradiția iudaică această poartă va fi deschisă în epoca mesianică, când Mesia va veni de pe Muntele Măslinilor și va intra în Ierusalim pe această poartă. Poarta de Aur poate fi ușor identificată și văzută de pe Muntele Măslinilor.
Dacă ați ajuns pe Muntele Templului, nu ratați o plimbare prin cartierul evreiesc (HaRova HaYehudi). Cartierul evreiesc este unul din cele patru cartiere tradiționale ale orașului vechi al Ierusalimului. Pe lângă Zidul Plângerii și Institutul Templului, în cartierul evreiesc puteți vizita multe muzee, sinagogi sau pur și simplu vă puteți bucura de o plimbare pe aleile înguste. De asemenea se pot vizita ruinele Cardo-ului din Ierusalim, sau drumul principal din orașul vechi al Ierusalimului în perioada romană și bizantină, care începea de la Poarta Damascului, în cartierul musulman, și se extindea până la Poarta Sionului, în cartierul evreiesc.
